Un căț pus în pământ la momentul potrivit și după câteva luni iese din sol un capăt întreg. Principiul pare aproape prea simplu pentru a fi adevărat. Cu toate acestea, totul depinde de un detaliu pe care mulți grădinari îl neglijează: calendarul plantării.
Usturoiul se plantează în majoritate toamna, între octombrie și decembrie, în funcție de regiune, pentru a profita de frigul iernal care declanșează formarea căieților. Fiecare căț, sau căius, trebuie să fie îngropat cu vârful în sus, la aproximativ 3-5 cm adâncime, cu rânduri distanțate la 20 cm și căieți la 10-15 cm. Această expunere la frig, numită vernalizare, obligă planta să-și împartă bulbul în mai multe căieți în loc să rămână o masă unică.
De ce se plantează usturoiul toamna (și uneori primăvara)
Frigul nu este un simplu detaliu meteorologic pentru usturoi, este un declanșator biologic. Fără o perioadă de dormință suficient de rece, planta nu primește semnalul necesar pentru a forma capete bine divizate. Din acest motiv, plantarea toamna rămâne referința pentru majoritatea soiurilor cultivate în Franța, mai ales că lăsarea unui loc din grădina de zarzavaturi gol până primăvara este o greșeală când poți instala acolo usturoi.
Există totuși câteva soiuri de primăvară, adaptate regiunilor unde iarna este prea caldă sau prea târzie. Se plantează atunci în februarie-martie, dar dau în general capete ceva mai mici, din lipsă de ciclu de vernalizare la fel de lung. Într-o grădină de zarzavaturi clasică, mai bine să prioritizezi toamna dacă clima o permite.
Usturoi alb, violet sau roz: ce soi să alegi?
Cele trei mari familii de usturoi nu se comportă exact la fel în pământ. Usturoiul alb este cel mai frecvent, robust și bine adaptat la plantarea toamna clasică. Usturoiul violet, adesea mai aromatic, dezvoltă un fus floral pe care uneori trebuie să-l tai pentru a concentra energia în bulb mai degrabă decât în floare.
Usturoiul roz, mai târziu, se recoltează de obicei după ceilalți doi și se distinge printr-o conservare deosebit de lungă. Alegerea depinde mai ales de clima locală și de utilizarea preconizată la bucătărie, dar toate aceste soiuri răspund aceluiași principiu: cu cât vernalizarea este mai bună, cu atât capetele vor fi mai mari și mai bine formate.
| Soi | Perioada de plantare | Particularitate |
|---|---|---|
| Usturoi alb | Octombrie–decembrie | Robust, polivalent |
| Usturoi violet | Octombrie–decembrie | Aromatic, produce fus floral |
| Usturoi roz | Noiembrie–ianuarie | Recoltă târzie, conservare lungă |
Cum se plantează usturoiul pas cu pas
Prepararea căieților și a pământului
Fiecare capăt de usturoi trebuie despărțit în căieți chiar înainte de plantare, păstrând doar cei mai mari și mai sănătoși. Căieții mici, daunați sau moi trebuie aruncați, vor da bulbi slabi. Pământul, la rândul lui, trebuie să fie moale și mai ales bine drenat: usturoiul detestă umiditatea stagnantă, care favorizează putrezirea căieților chiar înainte de a se înrădăcina.
Un pământ greu și argilos poate fi ușurat cu nisip sau compost bine descompus, așa cum reamintesc ceea ce puteau pune oamenii antici la fundul gropii de plantare în august. Într-o grădină de zarzavaturi unde apa stagnează, o scândură ridicată schimbă adesea totul pentru reușita culturii.
Ne tuez plus jamais
vos plantes.
Photographiez-la : l'app identifie l'espèce, repère le problème et vous dit exactement quoi faire.
Adâncime, distanță și orientare
Regula este ușor de reținut: vârful căiuțului trebuie să privească mereu în sus, înfundat la o adâncime de 3-5 cm sub suprafață. O distanță de 10-15 cm între fiecare căț și de 20 cm între rânduri lasă suficient spațiu pentru ca fiecare bulb să se dezvolte fără o competiție prea intensă pentru nutrienți.
Un căț plantat prea la suprafață riscă să fie dezgrocat de ger sau de ploi, în timp ce un căț îngropat prea adânc va dura mai mult să iasă și va slăbi răsadurile tinere.
Ce se întâmplă sub pământ: de la căț la capăt
Odată în pământ, căiuțul dezvoltă rapid rădăcini, apoi intră în dormință în lunile cele mai reci. Exact această perioadă de odihnă aparentă este decisivă: sub suprafață, frigul acționează încet asupra țesuturilor căiuțului și pregătește diviziunea viitoare a bulbului.
La întoarcerea zilelor frumoase, o răsadă verde iese la suprafață și planta începe creșterea activă. Atunci căiuțul inițial începe cu adevărat transformarea sa, împărțindu-se treptat în mai mulți căieți care vor forma împreună capătul de usturoi final. Unele soiuri produc și un fus floral care poartă bulbile, o formă de reproducere aeriană uneori folosită pentru a-și reînnoi stocul de semințe.
Appuyez pour scanner votre plante
Cette fonctionnalité nécessite l'app Plantalya. Scannez n'importe quelle plante instantanément avec votre caméra !
La soiurile de usturoi violet mai ales, se recomandă să rupi fusul floral de îndată ce apare. Aceasta împiedică planta să disperseze energia în floare în loc să o concentreze în formarea bulbului subteran.
Recoltare și conservare pentru capete întregi
Semnalul de recoltare este vizual: când frunzele încep să se gălbenească și să se culce, în general în iunie sau iulie în funcție de soi și regiune, este momentul să scapi capetele. Un gălbenire parțială, cu încă câteva frunze verzi, este ideală: așteptarea unui uscare completă fragilizează învelișurile protectoare ale căieților.
După recoltare, capetele trebuie să se usuce mai multe zile într-un loc aerisit și ferit de soarele direct înainte de a fi depozitate. O bună conservare presupune un loc uscat, răcoros și ventilat, unde capetele pot rămâne mai multe luni fără a germina sau mucegăi.
Ne tuez plus jamais
vos plantes.
Photographiez-la : l'app identifie l'espèce, repère le problème et vous dit exactement quoi faire.
Greșelile de evitat pentru capete bine formate
Tentația de a trage usturoiul prea devreme, de îndată ce primele frunze se gălbenesc ușor, este frecventă dar contraproductivă. O recoltare anticipată dă capete încă prost formate, cu căieți prost dezvoltați și o conservare slabă. Mai bine să aștepți până la stadiul corect de gălbenire decât să cedezi nerbăzurii.
Alte greșeli clasice privesc mai ales pământul prea umed, distanța insuficientă care foamete plantele între ele, și folosirea căieților din comerțul alimentar în loc de semințe dedicate grădinii. Acestea din urmă sunt uneori tratate împotriva germinării, ceea ce compromite direct cultura.
