5 plante pe care nu trebuie să le arunci la compost dacă nu vrei să le găsești peste tot în grădină

Golești cu liniștea ta cărucior plin cu ierburi smulse în compost. După trei luni, aceleași plante revin, mai viguroase decât înainte, peste tot în plantațiile tale. Nu e o întâmplare: unele plante supraviețuiesc compostării casnice și devin adevărate plante zombie.

Răspunsul ține în cinci nume: lolișul, bindii, urzica înflorată, erva Japoniei (cu bambusul) și nuca. Fiecare pozează o problemă diferită, dar rezultatul e același: o contaminare a compostului care, în curând ce se răspândește în toată grădina imediat ce îl ai pe șantier.

De ce unele plante supraviețuiesc compostului și invadează grădina

Un morman de compost casnic rareori ajunge peste 40-50°C, adesea mai puțin dacă e mic sau prost ventilat. Dar trebuie să atingi 60°C timp de mai multe zile pentru a distruge majoritatea semințelor viabile și fragmentelor de rădăcini râzcruțe. Aceasta-i toată diferența cu un compost municipal, care amestecă tone de materie și ajunge la temperaturi mult mai ridicate și timp mai lung.

Doi mecanisme explică supraviețuirea acestor nedoritori: multiplicarea vegetativă din orice mică bucată de rizom sau rădăcină, și producția de semințe deja coapte în momentul în care le smulgi. În ambele cazuri, temperatura de compostare insuficientă nu face decât să încetinească planta, fără a o ucide niciodată complet.

5 plante pe care trebuie să le interzici absolut din compost

Lolișul și graminele cu rizomi râzcruți

Lolișul e probabil cea mai rea buruiană de composta. Rizomurile sale subterane se fragmentează ușor la săpat, și fiecare bucată de câțiva centimetri poate da naștere unei plante întregi. Aruncat la compost, continuă pur și simplu viața sub altă formă, gata să pornească din nou imediat ce ai răspândit compostul finit pe o parcelă de cultură.

Bindiul de vii

Aceeași logică și pentru bindiu, cu rădăcinile sale râzcruțe care merg uneori la mai mult de un metru adâncime. Un fragment uitat în mormân e suficient ca să relanseze o colonie întreagă. Mulți grădinari cred că l-au eliminat după o smulgere minuțioasă, înainte să-l regăsească anul următor, răspândit pretutindeni unde compostul a fost împrăștiat.

Urzicile în floare

Urzica tânără, înainte de înflorire, nu pune nicio problemă compostului, se descompune foarte bine și chiar îl îmbogățește în azot. Problema vine când e în curs de înflorire: fiecare plantă poate produce câteva mii de semințe viabile, capabile să reziste unui compostaj tiepid. Rezultat, o adevărată pătură de urzici acolo unde credeai doar că-ți hrănești grădina de legume.

Erva Japoniei și bambusul

Sunt probabil cele două plante invazive cele mai problematice ale grădinii franceze. Erva Japoniei reporneștê dintr-o bucată de tulpină sau rădăcină de doar câțiva milimetri, și creșterea ei poate depăși mai mulți centimetri pe zi în plin sezon. Bambusul râzcruț funcționează după același principiu, cu rizomi capabili să traverseze o alee sau o placă. Nici una dintre cele două nu trebuie să ajungă într-un compost casnic, chiar și cald.

Nuca, din cauza juglonei

Nuca nu invadează prin rădăcini într-un compost, dar frunzele sale conțin jugloană, o substanță toxică pentru multe plante de grădină de legume ca roșiile sau cartofii. Această moleculă se degradează lent și poate inhiba germinația și creșterea plantelor fertilizate cu acest compost, mult timp după încorporarea frunzelor.

Cum să gestionezi acești vegetali fără riscul invaziei

Pentru aceste buruieni corecte, mai multe soluții există în afara compostului grădinii tale, pe care ar trebui să le cântărești cu faptul că rădăcinile culturilor vechi din grădina de legume nu trebuie întotdeauna smulse. Deshidratarea completă la soare, pe o folie neagră timp de câteva săptămâni, distruge o mare parte din rădăcini și semințe înainte de a le arunca. Solarizarea, care constă în a întemniță vegetalii sub plastic transparent în plin vară, urcă suficient în temperatură pentru a veni de hac chiar și cu unele buruieni tenace.

Cel mai simplu rămâne adesea a direcționa aceste deșeuri către un compost municipal sau o centrală de colectare care tratează vegetalii la scară largă, cu temperaturi durabil ridicate. Pentru cantități mici, pubelă de gunoi menajer rămâne o opțiune acceptabilă, chiar dacă-ți lipșește grădina de o materie organică care ar fi putut fi valorificată altfel.

Câteva reguli de aur pentru un compost sănătos și controlat

Un compost eficace începe cu un sortaj la sursă: rezervă-l pentru coji, tăieturi proaspete, frunze uscate și buruieni neînflorite. Amestecă regulat mormânul pentru a omogeniza temperatura și accelera descompunerea, și evită să arunci sistematic totul ce iese din grădină fără a te gândi.

În caz de îndoială asupra unei plante, mai bine s-o pui deoparte din mormân decât să riști o contaminare a compostului care se va propaga apoi în fiecare parcelă unde-l vei folosi, o problemă care se întâlnește adesea cu cauzele frecvente ale mirosmelor neplăcute din compost. Un compost controlat e mai bun decât o grădină invadată.